„Tot ce ştiu bărbaţii despre femei” s-ar fi putut intitula tot la fel de bine „Tot ce cred că ştiu femeile despre bărbaţi”, dar nu acest aspect, al titlului, mă determină să comentez cartea cu pricina, ci... conţinutul acesteia.
Cartea, atât timp cât are coperţi şi pagini..., „scrisă” de Knott Mutch în urmă cu 30 de ani, nu reflectă neapărat întregul nostru bagaj de cunoştiinţe depre partea feminină..., dealtfel nu m-ar surprinde să aflu că autorul este de fapt femeie şi a semnat sub pseudonim, ci realitatea că există şi acea categorie de cumpărători de carte, caracterizaţi de ceea ce se numeşte bibliofobie.
Ţin minte că, elev fiind, banii de mâncare pe care mi-i dădeau părinţii la şcoală, se duceau invariabil pe cărţi..., cărţi pe care le citeam cu sufletul la gură, din scoarţă-n scoarţă, făcându-mi notiţe cu idei proprii, păstrând după o clasificare proprie o groază de citate şi scriind la rândul meu consideraţiile personale pe tema celor citite. Acest lucru nu înseamnă că... sunt „citit”, nici măcar nu mă pot lăuda cu o cultură generală foarte bogată, cert este faptul că decât să dau banii pe prostii, mai bine... cumpăr dulciuri la copii – vreo şase la număr..., ai vecinilor, pe care îi mai „răsfăţ” din când în când cu conţinutul vreunei pungi de turtă dulce sau bomboane mentolate cumpărate de la magazinul din colţul străzii.
Am plecat din sânul familiei devreme – dintotdeauna am fost adeptul unui fel de a-mi trăi viaţa care n-a fost tocmai pe calapodul principiilor egoiste ale tatălui meu şi nici nu s-a „pupat” cu concepţia fraţilor mei de a sta agăţaţi de fusta mamei. Într-un fel sau altul, cert este că am ajuns „oaia neagră” a familiei. În toţi aceşti ani, facând bilanţul, până acum am fost căsătorit cu acte-n regulă de două ori şi am avut nenumărate relaţii de concubinaj... Ţin minte că în urma unei dispute pe care am avut-o cu fratele meu, probabil într-un moment de sinceritate extremă, a afirmat faptul că mă urăşte pentru faptul că „îmi ies toate lucrurile pe care mi le pun în minte (ceea ce nu este adevărat)... şi că schimb femeile ca pe ciorapi”. Hm! Teribil de sincer... Oricum, dacă am apucat să spun aceste lucruri, am făcut-o doar pentru a justifica într-un fel convingerea mea că la vârsta pe care o am, mă pot considera genul de bărbat care... ştie „cu ce se mănâncă” o femeie. Dacă ar fi să comprim la maxim ceea ce am reuşit să „adun” de-a lungul timpului aş spune că... oamenii trăiesc cu iluzii şi sfârşesc prin deziluzii.
Postări
