Felul în care gândeşte un bărbat
În marea majoritate a cazurilor, în rubricile matrimoniale abundă anunţurile de genul "femeie tânără (cel puţin 40 de ani), fierbinte (36,6* C +/- 10%), openminde (!) ofer servicii deosebite la domiciliul clientului (doar domnilor generoşi), sună-mă! (dar să nu afle soţul)".
Că-s cocalari, agramaţi sau chiar analfabeţi, nu contează…, bani să fie (aceştia nu au miros) ...şi nici gust (?!) Ei bine, bărbaţii au... gusturi (desigur!)(unii se mulţumesc "să şi-o tragă", alţii să "v-o tragă"
(scuzaţi-mi expresiile de jargon, dar tonul dur în acest caz, are scop precis) "De ce, doamne iartă-mă, să plătesc un serviciu de care nu sunt sigur (ba din contră, am păreri reprobabile) când..., chiar de mă costă însutit, merg într-un club şi mă aleg şi cu satisfacţia "vânătorii" şi cu... "serviciile aferente?"
Este greşită ideea că bărbaţii caută doar sex.
Cu toate că, cel puţin în urma declaraţiilor voastre, vă doriţi "bărbaţi de calitate" vă lăsaţi impresionate de remarci de genul "printzeso, cat de buna esti", "ce fund mishto ai" sau... "mamaaaa..., ce tziash face..."(ce drac de legătură o avea măsa cu treaba asta?!
)
Credeţi-mă citind asfel de comentarii în profilele voastre, mă simt penibil că sunt bărbat, iar văzând că daţi curs acestor onomatopee, se naşte în mod implicit întrebarea "există oare evoluţie sexuală sau totul se reduce la instincte primare" Este cunoscută teoria lui Freud conform căreia subconştientul uman generează dorinţe cu conţinut sexual; în parte tind să dau dreptate acesteia, dar alfel, mi-e greu să cred că oricare individ (bărbat sau femeie) aflat pe oricare altă treapă superioară din punct de vedere socio-cultural faţă de stadiul de primitivitate se rezumă decât la sexualitate. În principiu, cred că totul se rezumă la... cerere şi ofertă.
Goana după aur
Se pare că este deja generalizată ideea că poziţia socială, dar mai ales situaţia materială conferă "masculului" atu-ul în urma căruia o "femelă" face alegerea decisivă în ceea ce priveşte instictul de reproducere sub pretextul că "este genul de mascul care poate să întreţină o familie". Doaaamnelor(!)..., dacă alegerile voastre se bazează pe acest aspect de ce vă mai miraţi că sunteţi tratate ca obiecte? Chiar credeţi că bărbaţii sunt proşti?! Gândiţi-vă la relaţia de cuplu, ca la... o societate comercială pe acţiuni. Ok! aveţi marea şansă ca în urma "interviului" să fiţi angajate într-una cu capital social îndejuns de mare încât să fie considerată de voi "the best" pe piaţa forţei de muncă. El, angajatorul, investeşte în voi bani şi răbdare (nu veţi reuşi să fiţi întodeuna la înălţimea aşteptărilor...)
Atât timp cât, indiferent de motivul angajării, nu a-ţi investit la rândul vostru capital (fie el doar de natură intelectuală), nu veţi depăşi niciodată statutul de amantă (pardon, angajată) Mentalitatea angajatorului vis-a-vis de voi va fi invariabilă, aceea de a vă folosi (ca obiect sexual, menajeră, cal de bătaie..., că deh! pentru serviciile prestate, doar vă plăteşte, nu-i aşa Luând în calcul şi fericitul caz în care sunteţi "avansate profesional" ca... “asociat unic”, nu uitaţi faptul că:
1.) orice societate comercială are... angajaţi În marea majoritate a cazurilor, în rubricile matrimoniale abundă anunţurile de genul "femeie tânără (cel puţin 40 de ani), fierbinte (36,6* C +/- 10%), openminde (!) ofer servicii deosebite la domiciliul clientului (doar domnilor generoşi), sună-mă! (dar să nu afle soţul)".
Că-s cocalari, agramaţi sau chiar analfabeţi, nu contează…, bani să fie (aceştia nu au miros) ...şi nici gust (?!) Ei bine, bărbaţii au... gusturi (desigur!)(unii se mulţumesc "să şi-o tragă", alţii să "v-o tragă"
(scuzaţi-mi expresiile de jargon, dar tonul dur în acest caz, are scop precis) "De ce, doamne iartă-mă, să plătesc un serviciu de care nu sunt sigur (ba din contră, am păreri reprobabile) când..., chiar de mă costă însutit, merg într-un club şi mă aleg şi cu satisfacţia "vânătorii" şi cu... "serviciile aferente?" Este greşită ideea că bărbaţii caută doar sex.
Cu toate că, cel puţin în urma declaraţiilor voastre, vă doriţi "bărbaţi de calitate" vă lăsaţi impresionate de remarci de genul "printzeso, cat de buna esti", "ce fund mishto ai" sau... "mamaaaa..., ce tziash face..."(ce drac de legătură o avea măsa cu treaba asta?!
)Credeţi-mă citind asfel de comentarii în profilele voastre, mă simt penibil că sunt bărbat, iar văzând că daţi curs acestor onomatopee, se naşte în mod implicit întrebarea "există oare evoluţie sexuală sau totul se reduce la instincte primare" Este cunoscută teoria lui Freud conform căreia subconştientul uman generează dorinţe cu conţinut sexual; în parte tind să dau dreptate acesteia, dar alfel, mi-e greu să cred că oricare individ (bărbat sau femeie) aflat pe oricare altă treapă superioară din punct de vedere socio-cultural faţă de stadiul de primitivitate se rezumă decât la sexualitate. În principiu, cred că totul se rezumă la... cerere şi ofertă.
Goana după aur
Se pare că este deja generalizată ideea că poziţia socială, dar mai ales situaţia materială conferă "masculului" atu-ul în urma căruia o "femelă" face alegerea decisivă în ceea ce priveşte instictul de reproducere sub pretextul că "este genul de mascul care poate să întreţină o familie". Doaaamnelor(!)..., dacă alegerile voastre se bazează pe acest aspect de ce vă mai miraţi că sunteţi tratate ca obiecte? Chiar credeţi că bărbaţii sunt proşti?! Gândiţi-vă la relaţia de cuplu, ca la... o societate comercială pe acţiuni. Ok! aveţi marea şansă ca în urma "interviului" să fiţi angajate într-una cu capital social îndejuns de mare încât să fie considerată de voi "the best" pe piaţa forţei de muncă. El, angajatorul, investeşte în voi bani şi răbdare (nu veţi reuşi să fiţi întodeuna la înălţimea aşteptărilor...)
Atât timp cât, indiferent de motivul angajării, nu a-ţi investit la rândul vostru capital (fie el doar de natură intelectuală), nu veţi depăşi niciodată statutul de amantă (pardon, angajată) Mentalitatea angajatorului vis-a-vis de voi va fi invariabilă, aceea de a vă folosi (ca obiect sexual, menajeră, cal de bătaie..., că deh! pentru serviciile prestate, doar vă plăteşte, nu-i aşa
Luând în calcul şi fericitul caz în care sunteţi "avansate profesional" ca... “asociat unic”, nu uitaţi faptul că: 2.) ajungând în consiliul director, aşteptările sunt enorme atât timp cât singurul merit pe care îl aveţi este acela prin care vi s-a oferit prilejul să "conduceţi"
3.) nu trebuie să luaţi în calcul aspectul moral al situaţiei de a profita material pentru serviciul prestat (acesta v-ar putea fi fatal).
Desigur, relaţia de cuplu poate fi asemănată şi cu o "asociaţie familială" , în speţă tot societate comercială, dar una în care toţi membrii asociaţiei respective (cei doi soţi şi copiii acestora) au drepturi depline, una în care au loc stima pentru efortul depus de celălalt, respectul faţă de ceilalţi membrii ai micului grup social (familia), bucuria faţă de mai micile sau mai marile realizări făcute ÎMPREUNĂ; ...şi nu în ultimul rând, satisfacţia pe care ţi-o oferă realizările tale personale.
În concluzie
Trebuie să ştiţi că bărbaţii în general, au grijă de investiţiile pe care le fac; acest lucru ar trebui să vă dea de gândit că ceea ce voi, în acest stadiu, numiţi "zgârgenie", mai târziu (?!) apreciaţi ca fiind o calitate la bărbaţii din vieţile voastre. Doamnelor, nu sunt misogin; cele câteva aspecte descrise mai sus nu constituie o generalizare a caracterului feminin ci eventual o caricatură a unor "defecte de abordare"... a unui vast subiect de discuţie.
Departe de mine gândul că aş fi putut acoperi întrega gamă de nuanţe ale acestor teme: "Bărbaţii", "Relaţia de cuplu", "Materialismul feminin"..., dar cel puţin, vreau să cred că am reuşit (în mod paşnic) să... ridic câteva semne de întrebare tuturor celor care vor să se implice într-o relaţie de cuplu. Sunt convins că discuţia de faţă nu va schimba modul de gândire al unora, aşa cum nici nu-l va deteriora pe al acelora care au alte principii.
Postări
