a blog by Leon Petkoff

You need to upgrade your Flash Player to version 10 or newer.

Other Blog, other articles

Acasă - bucuria revederii

Amplify

Este greu sau aproape imposibil să descrii în cuvinte intensitatea emoţiilor pe care le trăieşti; dacă pentru sentimente se spune că le poţi evalua prin sacrificiile pe care eşti gata să le faci pentru ele, pentru emoţii (trăirile nostre interioare) cuvintele vor fi întotdeauna prea puţine pentru a le reda puterea şi profunzimea, verbal sau în scris...

Azi-noapte venind de la muncă, până să mă bag la somn, "am mai croşetat" câte ceva pe la calculator..., email, feed-uri..., ştiţi voi, ca oricare...; întâmplarea a făcut să dau peste acest videoclip care, cu riscul de a mă face de râs, trebuie să recunosc că m-a impresionat până la lacrimi. Eu, ca bărbat..., ar trebui să pozez de dur..., dar cu toată stima faţă de propria-mi persoană..., urmărind compilaţia acestor revederi, mi-au dat lacrimile. Le-am pus pe seama oboselii, deh... 50 de ore de nesomn, vă spun eu, este de ajuns pentru oricine. M-am mulţumit să postez acest link considerând că imaginile sunt îndeajuns de grăitoare, dar acum, după ce am dormit neîntors atâta timp şi revăzându-l , efectul fiind acelaşi, simt nevoia să mă justific...; într-un fel... Eu ca bărbat n-am voie să plâng, iar toate aceste lucruri, ar trebui să le tratez cu lejeritate, nelăsând ca "astfel de prostii" să-mi influenţeze în vreun fel starea de spirit; aşadar..., cu siguranţă sunt încă obosit. Mă bag iar la somn.

Un week-end K la puterea 2-a

Amplify

Un week-end K2...este acela în care pun ceasul să sune la ora 0:00 şi îmi aloc un timp echivalent cu cel al duratei unui meci de fotbal neeşalonat pe reprize, pentru tabieturi..., (cea mai mare parte a acestuia se reduce la... dezmeticire), până să plec la serviciu.
Este intervalul orar care îmi va oferi „satisfacţia deplină” în decursul acestui sfârşit de săptămână – savuratul cafelei solubile făcută cu apă rece (că mi s-a stricat reşoul electric pe care găteam), iar apoi... working

Sport, mişcare, sănătate...”, că în rest le am pe toate; glumesc...
Nu am timp să citesc, nu am timp să scriu, nu am timp nici să gândesc..., presupun. Rutina îşi spune cuvântul, iar ca o revelaţie a momentului realizez că nu am timp nici să mă plictisesc (eşti un tip fericit, vor spune unii...) Job-ul meu are ca obiect al muncii stress-ul. Am ajuns să interacţionez cu el..., ştiţi voi, comunicăm, facem glume, vorbim despre femei – suntem cei mai buni prieteni.

Oricum..., acest articol este mai mult genul acelora pe care le pui pe Twitter, scris nu neapărat că prietenii ţin să ştie ce faci în fiecare moment al zilei, ci mai degrabă un review a celor făcute deja, o metodă de a te convinge că n-ai uitat dracului să faci ceea ce aveai de făcut.
Aşadar, îmi voi da stingerea, ceea ce înseamnă că dorm deja, nu-i aşa?!. Dormez tranquille, Leon! Bonne nuit à vous, aussi!

NB : nu mă întreba unde lucrez ; voi fi nevoit să te împuşc după aceea… 

Trecutul ca o casă pustie

Amplify

Numai tăcând şi gândidu-te singur la toate,
ajungi să-nţelegi că din tot ce-ai fi vrut prea puţine rămân lângă tine,
numai văzând cum se-aprind şi se sting noaptea
toate cărările tale greşite – numai lăsând
să te-nvăluie pulberea lor vei ajunge să ştii
că regretul e şarpele galben pe care-ntr-un vis
îl auzeai ca pe-un râu adormind la picioarele tale,
adormind si trezindu-se iar. Fără cuvânt, fără strigăt:
drumul pe care-ai umblat, ori că-l strigi, ori că-l fluieri,
nu se va-ntoarce la tine; ghemul lui negru şi brun
cineva l-a zvârlit în ocean. Decât orice părere de rău
e mai bună tăcerea. Numai tăcând şi gândindu-te singur
ajungi să-nţelegi că trecutul e-o casă pustie,
pentru toate
păcatele tale izbăvirea e numai în timp, e numai în roşu,
e numai în oameni, în faptele lor. Linişte-n urmă!
Totul e numai acolo-nainte, totul e-n faţă. Aleargă uitând,
ceea ce nu vei uita va veni după tine o dată cu turma
de cerbi străvezii, care sunt poate visele tale.
Totul e doar înainte, totul sunt anii
care ard şi te-ntâmpină-n cale. (A.E. Baconsky)


Mă gândesc la faptul că poezia în general..., referindu-mă la adevărata poezie, nu neodadaismul actual..., are propriul ei “suflu”; uneori, precum o adiere primăvăratică, îţi mângâie faţa, iar întâmplându-se să ajungi în rezonanţă cu pulsul lăutric al acesteia, tinzi să te substitui pe de-a 'ntregul inimii unei fiinţe ce nu-i ştiai sălaşul în tine, doar când şi când simţindu-i tresărirea, zâmbeşti spunându-ţi... „nu poate fi adevărat”. Alteori, poezia este ca vântul de toamnă. Acesta aduce de regulă ploaia rece şi deasă ce nu-ţi udă trupul, cât sufletul – lacrimile celuilalt..., zvârcolindu-se în tine, cu dureri necunoscute încă, cu mâinile făcute căuş, cerşind de la soartă, milă...
La fel şi iarna..., la fel şi vara..., au corespondentul lor eolian în poezie.

Poezia o poţi găsi dealtfel, în tot ce te-nconjoară: muzică, locuri, fapte..., dar faptele generează un alt gen de poezie – epopeea fiecăruia dintre noi. Minţindu-ne sau îndesându-i pumnul în gura şi aşa însângerată, celuilalt nu-i rămâne decât scâncetul înăbuşit al unei vieţi ratate, trăită în van – un paralelism a ceea ce ai fost sau şansa ratată de a fi trăit altfel – „nimicul luând locul unor feţe ce plâng,/ Găsind cuib în mâini ce se frâng tot mai triste

„...numai tăcând şi gândindu-te singur/ ajungi să-nţelegi că trecutul e-o casă pustie”(Bakonsky)
Cu ferestre curate ce dau spre ţărmuri cu valuri dantelă
Sau ochiuri de geam afumate ce privesc smârcuri în ceaţă

Amplify

BabyButterflyEffect:
E inexplicabil pentru toti, cum o persoana frumoasa,isteata si devreme acasa este totusi singura... Dar de cele mai multe ori, explicatia e dureros de simpla: sunt singure, fiindca multe dintre aceste persoane, invingatoare in diverse domenii, nu reusesc sa ramana si castigatoarele unei inimi ...... Si cine ar putea spune a cui e vina?
Unor astfel de persoane li se aduce la cunostinta ca sunt imposibile, pretentioase, distante, ca nu se poate apropia nimeni de ele. Eu as zice dimpotriva.Multe sunt extrem de sociabile si de prietenoase. Chiar extrem.Dar sunt persoane cumplit de incomode, spun intotdeauna ce gandesc si nu neaparat in cuvinte (le ajuta foarte mult ochii si atitudinea), traiesc intr-un ritm foarte sustinut si mai intotdeauna reusesc sa ii sperie pe oameni, cu intensitatea trairilor lor. Sunt persoane pe care orice bucurie le face sa explodeze, dar si orice tristete le dezintegreaza. Si au nevoie de un real sprijin afectiv. De un umar intotdeauna aproape, atunci cand privirea e umbrita de lacrimi. Dar, de obicei, primesc doar motivatii.Intr-un ocean de fricosi sau indiferenti, astfel de persoane ce ar trebui sa faca?Sunt persoane care nu pot ramane langa un partener, daca nu le e bine sufleteste. Indiferent de ce alte avantaje ar putea beneficia. Si sunt nevoite sa ramana... iubitele vantului. Si e chiar vantul. Si chiar daca e "rece", am cunoscut persoane care prefera raceala vantului, decat fulgii de nea a unei iubiri de iarna... .

Totodata este ciudat , chiar nostim uneori , cum uneori iubirea seamana mai mult cu ura decit cu prietenia,iubim si totusi urim ,iubim si totusi ii ranim pe oamenii apropiati noua...poate nu vrem sa se intimple cu adevarat si totusi o facem,crezind ca iubirea ne da dreptul sa gresim ,dezchizind rani in sufletul celorlalti...

spunem mereu: "am facut-o pentru ca te iubesc,totul este din prea multa iubire."..care uneori sufoca persoana iubita,fara sa ne dam seama sau sa ne dorim acest lucru...si totusi cit de mult gresim...Noi si iubirea sufletului nostru ne pierdem undeva in infinit,printre rautati si egoism si ajungem la sfirsit sa ne pierdem intre regrete si pareri de rau si,toate astea doar pentru un simplu motiv,pentru ca nu intelegem ce inseamna cu adevarat sentimentul cu numele IUBIRE....confundam IUBIREA cu DRAGOSTEA...dar niciodata acestea doua nu vor putea sa invinga adevarata PRIETENIE.
Acesastă postare se vrea un comentariu la un articol de pe blogul unui vizitator - BabyButterflyEffect

Scriu aici din motiv că persoana în cauză (cel puţin la momentul actual) şi-a setat profilul pe Netlog astfel încât "doar prietenii" au acces la a face vreo notă (observaţie, cometariu) însemnărilor ei. Este de înţeles grija de a-ţi tria prietenii, dar să excluzi din start posibilitatea să fii cometat(ă) îmi pare o exagerare la… a fi prevăzător.

Aşadar, plecând de la premisa că cele scrise de fiecare dintre noi constituie o reflecţie a trăirilor noastre interioare (preocupări, idei personale etc.) şi că doar prin dialog se poate ajunge la perfectarea acestora, cel puţin din punct de vedere calitativ, prin aceea de a te substitui conceptului, dacă vreţi, de a fi un sistem fizic deschis (schimbul de informaţie - osmoză informaţională*) îmi este imposibil să nu întreb, referitor la cele conţinute în articolul cu pricina - să fie vorba de suficienţă (prea bun pentru cei din jur)?!

Suficienţa în acest context, nu are neapărat un caracter negativ. Este binecunoscută maturizarea psihic-emoţională a femeilor la o vârstă mai fragedă decât cea a bărbaţilor (vezi vârsta de 24 de ani pe care o ai). Sub toate aspectele, o femeie finalizează perioada pupertară exact la vârsta ta, comparativ cu cea a bărbaţilor, la care perioada pubertară se finalizează în totalitate, în jurul vârstei de 26, chiar 28 de ani... (ce-i drept, unii nu se maturizează nici la 40...) :)

Frustrarea despre care vorbeşti în articolul tău, aceea de a fi singură, probabil se referă la incapacitatea (scuzabilă, dealtfel) de a accepta în preajma ta o specie masculină, care din păcate tinde să devină dominatoare din punct de vedere cantitativ în aria de vârstă din care faci şi tu parte, atât de obtuză şi egoistă propriilor interese (de orice natură) încât suprimă din start idei ca loialitate, altruism şi devotament sau excluzând ca fiind slăbiciuni de caracter, toleranţa, înţelegerea…, bunătatea în general.

Cele mai multe cupluri, tinere sau adulte, uită ce anume a făcut să se ajungă la însăşi uniunea în sine – prietenia; odată acceptaţi şi recunoscuţi în societate ca fiind un cuplu, fie că este vorba de căsătorie sau concubinaj, cei doi, D-zeu să-i înţeleagă, ajung să se comporte ca şi cum celălalt le-ar aparţine de drept… ca obiecte..
Să-mi fie cu iertare oameni buni – nimeni nu vă este dator cu nimic atât timp cât la rândul vostru nu oferiţi nimic în schimb (parafrazez pe Anatole France..., parcă; nu mai ştiu).
Cum Doamne iartă-mă să menţineţi respectul partenerului atât timp cât voi îl trataţi ca pe un obiect ce vă aparţine de drept?

Ca exemplu, vă dau o întâmplare petrecută chiar azi-dimineaţă la prima oră în jurul orei 5 AM:
Eram cu colegul de serviciu, în maşină, cînd, pe ploaia aceea măruntă şi frigul de afară, undeva la intersecţia Şoselei Pantelimon cu Strada Ziduri Moşi, pe fundalul acela aproape gri, ne-a fost imposibil să nu remarcăm de la distanţă rochia albă a unei mirese. „Eeei, să ne punem o dorinţă!” – ne-am zis. (cunoaşteţi superstiţia, nu-i aşa?!) Sincer, nu ştiu ce dorinţă şi-o fi pus colegul de muncă, însă eu, stând şi gândindu-mă s-o aleg pe ce-a mai porivită dintre toate, tocmai l-am observat pe EL. EL fraţilor..., cu majuscule! Să vă descriu tabloul?! Ea, sărăcuţa , rămăsese lângă taxi şi se chinuia să scoată ceva din portbagaj, iar EL – DOBITOCUL – cu o umbrelă mare deasupra capului, deja ajunsese pe scările blocului; cu o floare mare albă în piept şi papion. Instinctiv mi-am zis... „dă Doamne s-o treacă măcar pargul...!”

--------------------------------------------------- ---------------
* osmoză informaţională = expresie inventată ad-hoc pentru a sublinia succint la care anume fenomen fac aluzie

Amplify

În cazul bărbaţilor orice relaţie de afecţiune are la bază ideea sau dorinţa de a fi mai bun, în cazul femeilor aceea de a nu repeta greşelile din relaţiile anterioare... 

Pentru bărbaţi, orice relaţie de afecţiune poate fi comparată cu o coală de hârtie; la început imaculată, aceasta suportă orice încercare artistică..., pe măsura trecerii timpului, acumulând o grămadă de ştersături şi începând să întineze, cere imperios să fie schimbată.

Este greşită ideea că bărbatul datorită reminescenţelor evolutive este infidel relaţiei de cuplu - tocmai instinctul de haită este cel care îl face să îşi dorească un menage-a-trois... Acordă-i încredere şi te va uimi cu loialitatea sa faţă de grupul de apartenenţă.

Femeile sunt precum merele - cu cât sunt mai sus, cu atât culesul acestora necesită un efort mai mare... Nu este adevărat că merele din vârful pomului sunt mai bune. La urma urmei, toate sunt mere...

Citeam cândva că "dragostea, ca şi şahul se joacă în doi"... De ce naiba s-a mai inventat poker-ul?

Este normal să pleci sub diferite pretexte de acasă, la amantă...; anormal ar fi să cauţi motive să pleci de la amantă, la soţie.

Să te limitezi la un singur partener este cel mai nepotrivit lucru pentru ca o relaţie de cuplu să funcţioneze... asigură-i diversitate, iar "fluturaşii din stomac" despre care tot vorbesc femeile la începutul unei relaţii, îţi vor asigura generaţie de generaţie aceaşi senzaţie "ca la început".

Să-i interzici partenerului să-şi petreacă nopţile cu prietenii în night-club este, dacă vreţi, o îngrădire a simţului său artistic sau înclinaţiei acestuia către estetic. Dacă ţii neapărat să-l ai acasă, organizează-ţi propriul show. Convinge-l că cel puţin din punct de vedere calitativ este cu mult deasupra celor pentru care îşi pierde nopţile prin baruri, astfel încât să-l determini să-şi aducă şi prietenii. Pentru a asigura diversitatea necesară unui show adevărat, cheamă-ţi şi tu prietenele...

Fidelitatea faţă de un singur partener constituie o mare constrângere de potenţial.

Familia poate fi considerată o instituţie... este inevitabilă şi la un moment dat chiar necesară, infuzia de capital. În principiu, este o greşeală de management să nu cauţi noi pieţe de desfacere.

Este binecunoscut principiul conform căruia "soţia perfectă este aceea care reuşeşte să fie gospodină în casă, doamnă în societate şi curvă în pat"... Cum mama dracului vrei să ajungă la pefecţiune dacă nu-i acorzi posibilitatea de a căpăta experienţă?!

Schimb de link-uri

BANNER EXCHANGE toateBlogurile.ro
Dacă vă place acest blog şi doriţi un link sau banner exchange cu acesta, inseraţi codul HTML din caseta text al Banner-ului meu de pe pagina cu formularul de contact şi apoi trimiteţi-mi un mesaj. Nu omiteţi să specificaţi la "Subiect" motivul contactării, şi respectiv , în rubrica special destinată acestui lucru, adresa blogului sau site-ului vostru. Trebuie de asemenea sa întelegeti ca sunt limite de acceptare a acestui schimb, calitatea conţinutului fiind singurul factor determinant.

    Despre mine

    Falling Christmas Object Gadget

    Followers