Este greu sau aproape imposibil să descrii în cuvinte intensitatea emoţiilor pe care le trăieşti; dacă pentru sentimente se spune că le poţi evalua prin sacrificiile pe care eşti gata să le faci pentru ele, pentru emoţii (trăirile nostre interioare) cuvintele vor fi întotdeauna prea puţine pentru a le reda puterea şi profunzimea, verbal sau în scris...
Azi-noapte venind de la muncă, până să mă bag la somn, "am mai croşetat" câte ceva pe la calculator..., email, feed-uri..., ştiţi voi, ca oricare...; întâmplarea a făcut să dau peste acest videoclip care, cu riscul de a mă face de râs, trebuie să recunosc că m-a impresionat până la lacrimi. Eu, ca bărbat..., ar trebui să pozez de dur..., dar cu toată stima faţă de propria-mi persoană..., urmărind compilaţia acestor revederi, mi-au dat lacrimile. Le-am pus pe seama oboselii, deh... 50 de ore de nesomn, vă spun eu, este de ajuns pentru oricine. M-am mulţumit să postez acest link considerând că imaginile sunt îndeajuns de grăitoare, dar acum, după ce am dormit neîntors atâta timp şi revăzându-l , efectul fiind acelaşi, simt nevoia să mă justific...; într-un fel... Eu ca bărbat n-am voie să plâng, iar toate aceste lucruri, ar trebui să le tratez cu lejeritate, nelăsând ca "astfel de prostii" să-mi influenţeze în vreun fel starea de spirit; aşadar..., cu siguranţă sunt încă obosit. Mă bag iar la somn.
Azi-noapte venind de la muncă, până să mă bag la somn, "am mai croşetat" câte ceva pe la calculator..., email, feed-uri..., ştiţi voi, ca oricare...; întâmplarea a făcut să dau peste acest videoclip care, cu riscul de a mă face de râs, trebuie să recunosc că m-a impresionat până la lacrimi. Eu, ca bărbat..., ar trebui să pozez de dur..., dar cu toată stima faţă de propria-mi persoană..., urmărind compilaţia acestor revederi, mi-au dat lacrimile. Le-am pus pe seama oboselii, deh... 50 de ore de nesomn, vă spun eu, este de ajuns pentru oricine. M-am mulţumit să postez acest link considerând că imaginile sunt îndeajuns de grăitoare, dar acum, după ce am dormit neîntors atâta timp şi revăzându-l , efectul fiind acelaşi, simt nevoia să mă justific...; într-un fel... Eu ca bărbat n-am voie să plâng, iar toate aceste lucruri, ar trebui să le tratez cu lejeritate, nelăsând ca "astfel de prostii" să-mi influenţeze în vreun fel starea de spirit; aşadar..., cu siguranţă sunt încă obosit. Mă bag iar la somn.
Postări
